MITROPOLITUL IACOB PUTNEANUL al Moldovei şi Sucevei (1719-1770)
“Învăţătura (cărţii) este asemenea cu florile cele mirositoare, care cu mirosul învăţăturii tămăduiesc toate rănile cele trupeşti, iar cel neînvăţat este asemenea copacului celui uscat. Şi precum soarele încălzeşte şi creşte toate cele ce odrăsleşte pământul, (tot) aşa şi învăţătura (cărţii) dă pricepere omului spre toată cunoştinţa.”
MITROPOLITUL IACOB PUTNEANUL
ALFAVITA SUFLETEASCA
Pentru că se cade a ne bucura numa întru Domnul, iară nu pentru lucrurile cele stricăcioase ale aceştii lumi
Bucurie me, izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat, zice proorocul. Precum au zis îngerul când au grăit cu Tovie, zicându-i : bucură-te Tovie. Bucurie să fie ţie totdeauna. Tovie au răspuns către îngeri : ce bucurie să fie mie că întru întuneric şăzi şi lumina ceriului nu o vezi? Au într-acest va fi ceva bucurie sufletului. În valea aceasta a plângerii, între întunerice şi în umbra morţii, întru care cei ce şăd întru desfătările cele dobitoceşti. Nimine aşa să nu nădăjduiască numa morţii, numa de tot despărţire, numa sfârşit fără de veste, că ce bucurie va fi celui ce iaste în scârbe şi amărăciuni? Ce fel de îndemn celui ce să află întru legături…frumuseţile şi ghizdăvia trupului carea lesne să strică prefăcându-se în prav şi cenuşă. Nu ai omule cu ce te mângâia în veacul acesta al plângerii, ci mai vârtos să cade ţie a plânge şi a te tângui. >>>>
Lasă un răspuns