EMINESCU – Din „Zarea trecutului“…

„Dar de ce n-am aminti cu iubire trecutul? Fara indoiala vechii Domni cari si-au intins armele pana-n Dunare si Nistru, ei scut Crestinatatii” precum ii numea biserica si evul mediu, n-au existat pentru a face rusine generatiei actuale(…) Daca ne place uneori a cita pe unii din Domnii cei vechii nu zicem cu asta ca vremea lor se mai poate intoarce. Nu. Precum lumina unor stele ce s-au stins de mult calatoreste inca in univers, incat raza ajunge ochiul nostru intr-un timp in care steaua ce au revarsat-o nu mai exista, astfel din zarea trecutului mai ajunge o raza de glorie pana la nori, pe cand cauza acestei straluciri, taria sufleteasca, credinta, abnegatiunea nu mai sunt.Degeaba pitici moderni ar imbraca zalele lor macate de rugina daca nu pot umple sufletele cu smerenia si credinta celor vechi”. >>>>

Anunțuri
Published in: on Mai 24, 2008 at 8:06 pm  Lasă un comentariu  

TIMOTEI CIPARIU: „Cuvânt către naţiunea română“

…”Nici o durere nu poate sa se asemene cu acea durere cand isi vede omul nu numai pieirea sa, ci vede deodata si pieirea unei patrii, a unei natiuni intregi mai fara nici o separare de ridicare din acea pieire. Insa din toate aceste ruine, providenta ni-a conservat inca in aceste dureri cumplite un tezaur nepretuit care nu l-au putut rapi nici sabia invingatorului, nici cruzimea tiranului ce domnea pe corpurile noastre, nici puterea fizica, nici politica infernala,- un razaur nascut cu noi, de la sanii mamei noastre, dulce ca sarutarile maicutelor cand ne aplecau la sanul lor, tezaur mai scump decat viata, tezaur care de l-am pierdutm de l-am pierde, de vom suferi vreodata ca cineva cu puterea, sau cu momele sa ni-l rapeasca din mainele noastre, – atunci mai bine sa ne inghita pamantul de vii, sa ne adunam la parintii nostri cu acea mangaiere ca n-am tradat cea mai scumpa ereditate fara de care n-am fi demni de a ne mai numii fii lor : limba romaneasca” >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 8:06 pm  Lasă un comentariu  

BARBU DELAVRANCEA: „Carpaţii ne unesc“

Carpatii nu ne despart, ci ne intregesc. In ei s-au adapostit si cei de dincolo si cei de dincoace pe vremuri de napastuiri. In ei s-a adapostit si a crescut sufletul nostri.

De pe culmile lor s-a revarsat Doina de vitejie so Doina de restriste ducand la vale, de-o parte si de alta, chemarile misterioase ale neamului…

Carpatii sunt osul de rezistenta al nostru, sira spinarii care nu s-a incovoiat niciodata si nu se va rupe niciodata decat cu cel din urma om dintre noi.

Romania este patria noastra si a tuturor romanilor de pretutindeni.E o singura fiinta etnica.E Romania celor de demult si a celor de apoi.E patria celor disparuti si a celor ce va sa vie. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 8:06 pm  Lasă un comentariu  

DIMITRIE BRĂTIANU: „Unirea este singura temelie statornică“

Unirea este singura temelie statornica a edificiului viitorului nostru; fara dansa, orice se va cladi, va fi cladit pe nisip. Faceti, dar…sa se manifeste neincetat in tot locul, sub toate formele si in toate chipurile legale ceea ce este sapat in inima fiecarui adevarat roman: dorinta Unirii si a respectului suveranitatii nationale, care este scrisa in tratatele romanilor si care le asigura dreptul de a-si da ei insisi legi si de a lua pe seful statului de unde vor voi. …

„Suveranitatea statului roman!” sa strabata muntii, campiile, vaile si dealurile noastre, sa umple aerul, sa rasune pana in unghiurile pamantului cele mai departe, ca lumea intreaga sa se incredinteze ca Unirea este suflarea poporului roman, ca ea „Este glasul Romaniei!” >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 8:06 pm  Lasă un comentariu  

AVRAM IANCU: Ultima mea voinţă

„Unicul dor al vietii mele e sa-mi vad Natiunea mea fericita, pentru care dupa puteri am si lucrat pâna acuma, durere fara mult succes, ba tocma acuma cu întristare vad, ca sperantele mele si jertfa adusa se prefac în nimica. Nu stiu câte zile mai pot avea ; un fel de presimtire îmi pare ca mi-ar spune, ca viitorul este nesigur. Voiesc dar si hotarât dispun, ca dupa moartea mea, toata averea mea miscatoare si nemiscatoare sa treaca în folosul natiunii, pentru ajutor la înfiintarea unei academii de drepturi ; tare crezând, ca luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile natiunii mele.”

Câmpeni 20 decembrie 1850,
Avram Iancu m.p.,
Avocat si prefect emerit. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 8:05 pm  Lasă un comentariu  

GH. D. PENCIOIU: Neamul

„S-a spus, de atitea ori, ca un neam, ca si omul, au un trup si-un suflet. Trupul neamului nostru e brazda batuta de vint si arsa de soare, e „cimpul cu florile, muntii cu padurile”, e pamintul in care dorm parintii nostri si in care ne vom odihni si noi la rindul nostru; iar sufletul lui e credinta in trecut si naziunta in viitor. Optsprezece veacuri trupul neamului nostru a fost mutilat si sfisiat, dar sufletul lui a ramas intreg ; caci sufletul neamului e insasi vremea, la un loc cu tot se s-a intimplat si se va intimpla in ea, cu toate framintarile si durerile poporului, cu toate bucuriile si sperantele lui; in el suspina cintecul doinei noastre, in el sopteste freamatul codrilor nostri, in el murmura izvoarele muntilor nostri, el a stat la mormintul parintilor nostri, el va sta la leaganul copiilor nostri. Sufletul neamului e „izvorul ale carui ape se intorc in el insusi”, caci el ne curpinde, deodata, pe noi si pe stramosii nostri, pe noi si pe urmasii nostri. El e legatura misterioasa dintre trecut si viitor.” >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 8:04 pm  Lasă un comentariu  

ION GHICA: „Popoarele au fizionomia lor proprie“

Istoria romanilor ne arata ca Unirea a fost intotdeauna telul cel mai dorit al lor, de la descalicatoare si pana astazi ea a germinat nu numai in spiritul acelora care au indraznit a cugeta gloria si marirea pentru poporul roman, dar chiar in spiritele acelora care nu s-au suit cu gandul decat pana la conservarea gintei. Ori de cate ori viitorul a suras Romaniei, fiii ei nu au lipsit de a aspira catre Unire. Radu Negru si Dragos (realitati sau legende), trecand Carpatii si spuind unul catre unul, Iovi, Ilari, Razi si voivozi, burgravi, baroni sau domni feudali au urzit Unirea, Stefan cel Mare a incercat-o. Mihai a realizat-o catva timp in toata intinderea ei. Boierii tarii so Divanurile ad-hoc au cerut-o la 1830 si la 1857; toti publicistii nostri au propagat-o si la 1862 toate partidele au sustinut-o si au impus-o. Unirea este efectul luptei seculare in contra cotropitorilor, lupta prin care ne-am putut conserva nationalitatea; ea este simbolul dorintei de a fi, granita cea mai puternica si mai temeinica tendintelor si ambitiunilor di afara…
Ca un stat, o natiune sa existe si sa aibe viitor, se cere mai cu seama ca intre oamenii care il compun sa existe o silidaritate produsa prin identitatea de idei, de aspiratiuni si de credinte, insusiri care sunt rezultatul comunitatii de origine, de limba, de religie si de obiceiuri. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 8:03 pm  Lasă un comentariu  

CONSTANTIN NOICA: Ce poate însemna o cultură

Dacă ar dispărea cultura europeană, încă ar putea supravieţui ceva din ea: modelul pe care l a dat lumii istorice. El ar reapărea drept conştiinţa de sine a oricărei alte culturi depline — în cazul că ar mai fi vreuna.

Pînă la cultura europeană, toate celelalte ştiute nouă au fost parţiale: au cunoscut numai un colţ de Terra, oricît de întins ar fi fost el, şi au dat socoteală numai de versiunea lor a spiritului. Singură cultura europeană, cel puţin din perspectiva noastră, după ce a încercat felurite variante (bizantină, romano catolică, italiană, franceză, anglo saxonă, ultimele două pe un fond germanic), s a deschis, prin conştiinţă istorică, înspre toate culturile ştiute. Faţă de ea, celelalte ne par parohiale. Să fie aci o iluzie europocentrică? În fond, nici nu le mai înregistrăm drept culturi depline, ci configuraţii culturale: configuraţia egipteană, chineză, indiană, în unele privinţe chiar cea greacă, admirabilă şi neîncetat fecundă, cum este. Atunci cînd Spengler sau Toynbee vorbesc despre culturi, ei înfăţişează de fapt simple configuraţii culturale, din rîndul cărora ar face parte şi cea europeană.

Dar deosebirea dintre o configuraţie culturală şi o cultură deplină a şi fost sugerată. Configuraţiile — aparţinînd cîte unui singur popor sau conglomerat închis — nu au cultivat şi nu cultivă omul deplin, în toate versiunile lui, aşa cum au ignorat şi ignoră restul sferei terestre, adică tot pămîntul locuit (=oikouméne), nefiind ecumenice. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 8:02 pm  Lasă un comentariu  

ALEXANDRU VLAHUŢĂ: Scriptorium

5. Ţara. Poporul

Dunărea, Marea, Carpaţii şi Prutul — iată cele patru hotare cari-ngrădesc pământul Ţării Româneşti. Am fost trăit, pe vremuri, în graniţi mai largi. S-au fost învârtit, pe vremuri, paloşele sclipitoare ale Voievozilor noştri şi peste Carpaţi şi peste Prut. Dar s-au vărsat încoace înecuri de potop, neamuri pe neamuri s-au împins — noroade, ce nu le mai încăpea lumea, au curs mereu peste noi şi-a trebuit — ca să putem trăi — să ne mai strângem ţara, şi de la miazănoapte şi de la răsărit.

Aduşi în Dacia de împăratul Traian, rămaşi aici, în urma celei mai vajnice lupte ce-au văzut timpurile vechi, am păstrat în sângele nostru vitejia acelor două popoare mari din care ne tragem, şi nu o dată, în zbuciumul atâtor veacuri, ne-am arătat urmaşii vrednici şi ai legionarilor biruitori, care au vânzolit lumea şi-au abătut codrii, ca să răzbată în cetatea lui Decebal, şi ai uriaşilor învinşi, care — ne mai putându-se apara — şi-au dat o moarte aşa de măreaţă şi de tragică în flăcările Sarmisegetuzei. De-atunci au trecut aproape două mii de ani. Multe războaie am avut şi multe nenorociri ne-au călcat în vremea asta. Vijelii cumplite-au trecut peste noi, la toate-am ţinut piept, şi nu ne-am dat, ş-aici am stat. Ca trestia ne-am îndoit sub vânt, dar nu ne-am rupt. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 8:02 pm  Lasă un comentariu  

Păr. JUSTIN PÂRVU – „E o vreme de pustiire a neamului, dar sperăm că Dumnezeu nu ne va lăsa“

“Prigoane, puşcării, lagăre, temniţe, izolări, înfometări, schingiuiri, umiliri, astea le-am trecut şi noi. Nu mai sînt atît de grozave. Dar prin ce veţi trece voi, aceasta nu a mai
fost de la începutul lumii pînă azi”.

“Stiţi ce sunt toate aceste rele? Ele nu sunt altceva decat un medicament foarte bun pentru sănătatea noastră sufletească. Cu cât un popor este mai incercat, cu cat un popor este mai impilat, mai strâns şi ţinut in stările acestea de ispitire, cu atât poporul acesta va fi
mai inţelept şi mai destoinic in a invinge iadul. “

“Politicienii ştiu că întotdeauna Biserica a fost forţa şi rămâne forţa unui stat, şi de aceea s-au grăbit să o paralizeze. Nu i-au mai dat voie să lucreze şi ne găsim în asemenea haos încât cu greu se va mai putea redresa ceva. “

“S-a ajuns, din nefericire, la o descompunere înceată a neamului nostru, care va avea o consecinţă extrem de gravă peste 40-50 de ani, când s-ar putea întâmpla să nu mai vorbim în limba română, să nu mai avem unde să ne închinăm într-o biserică ortodoxă română în Moldova de astăzi sau oriunde în ţară. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 8:00 pm  Lasă un comentariu  

Păr. CLEOPA: Neamul Românesc

DREAPTA CREDINŢĂ

Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.

Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.

Ati vazut dumneavoastra, de la primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt cele trei Tari Romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi. Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 8:00 pm  Lasă un comentariu  

Păr. ARSENIE BOCA: Ce trebuie să cerem prin rugăciune?

Cand Iisus spune: „Tot ce veti cere in numele Meu, Tatalui, veti primi”. El se refera in primul rand la lucrurile spirituale, la viata sufletului pentru care de fapt a venit in mijlocul oamenilor. Si tot El spune cu alt prilej: „Cautati Imparatia lui Dumnezeu”. Deci aceasta trebuie sa cerem in rugaciunea noastra.

Cat priveste lucrurile si bunurile materiale, le putem cere atat timp cat ele nu ne impiedica la cucerirea Imparatiei. Dar oamenii incep intotdeauna prin a cere lui Dumnezeu fel de fel de binefaceri pamantesti si se mira apoi ca nu li se implinesc rugaciunile in care-si exprima dorintele lor. Dar ei nu se gandesc niciodata a cere lui Dumnezeu mantuirea sufletului lor si sa accepte deci orice suferinta, daca aceasta contribuie la mantuirea lor, la readucerea lor pe drumul cel drept. Ei ar trebui sa multumeasca lui Dumnezeu pentru orice si pentru toate, fie durere si boala, fie binefacere si prosperitate si tot ceea ce primesc sa puna in slujba Domnului, sa spuna ca Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Lui binecuvantat!” „Si toate celelalte se vor adauga voua…celor ce cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu”, ne incredinteaza Iisus. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 7:59 pm  Lasă un comentariu  

Despre Învăţătura cărţii

MITROPOLITUL IACOB PUTNEANUL al Moldovei şi Sucevei (1719-1770)

Învăţătura (cărţii) este asemenea cu florile cele mirositoare, care cu mirosul învăţăturii tămăduiesc toate rănile cele trupeşti, iar cel neînvăţat este asemenea copacului celui uscat. Şi precum soarele încălzeşte şi creşte toate cele ce odrăsleşte pământul, (tot) aşa şi învăţătura (cărţii) dă pricepere omului spre toată cunoştinţa.”

MITROPOLITUL IACOB PUTNEANUL

ALFAVITA SUFLETEASCA

Pentru că se cade a ne bucura numa întru Domnul, iară nu pentru lucrurile cele stricăcioase ale aceştii lumi

Bucurie me, izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat, zice proorocul. Precum au zis îngerul când au grăit cu Tovie, zicându-i : bucură-te Tovie. Bucurie să fie ţie totdeauna. Tovie au răspuns către îngeri : ce bucurie să fie mie că întru întuneric şăzi şi lumina ceriului nu o vezi? Au într-acest va fi ceva bucurie sufletului. În valea aceasta a plângerii, între întunerice şi în umbra morţii, întru care cei ce şăd întru desfătările cele dobitoceşti. Nimine aşa să nu nădăjduiască numa morţii, numa de tot despărţire, numa sfârşit fără de veste, că ce bucurie va fi celui ce iaste în scârbe şi amărăciuni? Ce fel de îndemn celui ce să află întru legături…frumuseţile şi ghizdăvia trupului carea lesne să strică prefăcându-se în prav şi cenuşă. Nu ai omule cu ce te mângâia în veacul acesta al plângerii, ci mai vârtos să cade ţie a plânge şi a te tângui. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 7:49 pm  Lasă un comentariu  

PETRE ŢUŢEA – Cugetări

1. Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

2. Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare
care se roagă Maicii Domnului.

3. Acum, mai la bătrînete, pot să spun că fără Dumnezeu si fără nemurire nu există adevăr.

4. O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor.

5. Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu există nici o legătură. ăla e mort, sufleteste mort, iar celălalt e viu si între un viu si un mort nu există nici o legătură. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 7:40 pm  Lasă un comentariu  

CONSTANTIN BRÂNCUŞI – Citate

Arhitectura este sculptură locuită.

Frumosul este echitatea absolută.

Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează.

Prietenia rămâne oglindirea în alter-ego…”

Nu trebuie respectate sculpturile mele.

Tot ceea ce încerc să fac este să împing graniţele artei tot mai adânc în necunoscut.

Nu vom fi niciodată destul de recunoscători faţă de pământul care ne-a dat totul.

Lumea poate fi mântuită prin artă.

Viaţa se aseamănă cu o spirală. Nu ştim în ce direcţie este ţinta ei, dar trebuie să mergem în direcţia pe care o credem cea justă.

Ne aflăm într-o sferă, ne jucăm cu alte sfere, le îmbinăm, le facem să clipească. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 7:39 pm  Lasă un comentariu  

LUCIAN BLAGA – Aforisme

INIMA
E cert, orisice am gandi si cu oricata amaraciune despre cer si pamant, despre conditia umana, despre clipa si fatum, inima cu bataile ei aplauda existenta.

ROSTUL IUBIRII
Natura este stapanita de criteriul delimitarilor. Numai in iubire ea cauta confuzia. Caci rostul iubirii este sa restabileasca pentru o clipa haosul initial, din care sa se renasca o lume noua.

SCHELE SI NIMIC ALTCEVA
Principiile sunt schelele cu ajutorul carora se cladeste un caracter. Cand caracterul e format, schelele se pot darama. Dealtfel – ati remarcat desigur ca numai adolescentii fac caz de „principii”.

STIMULENT
De cate ori explic ceva mai multor persoane, invat de la cei ce asculta fara de a scoate un cuvant lucruri pe care niciodata, singur nu mi le-as fi spus.

UN SFAT
Inainte de a deveni adversarul cuiva, intreaba-te daca poti avea consimtamantul lui pentru aceasta. Caci o adversitate unilaterala poate fi tot atat de degradanta si de demoralizanta ca si o iubire fara de raspuns. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 7:19 pm  Lasă un comentariu  

NICOLAE IORGA – Cugetări

Nicolae Iorga – istoric român

  • „Viata nu inseamna a trai ci a sti pentru ce traiesti.”
  • „Modestia este pentru proşti.”
  • „Încrederea nu se pierde decât o dată.”
  • „Sunt iertări care biciuiesc în faţă.”
  • „Dacă poţi merge, de ce să te târăşti?”
  • „Pierzi în viaţă ani şi la moarte cerşeşti o clipă.”
  • „Nu te conving cu adevărat decât ideile tale.”
  • „Nu spune niciodată „nu se poate”, ci începe cu „să vedem”.”
  • „Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului.”
  • „Temniţa cea mai de temut e aceea în care te simţi mai bine.”
  • „A contraface bine e chiar mai greu decât a face.”
  • „E o mare primejdie să ajungi a fi mulţumit de tine însuţi.”
  • „Stăpânirea romană în Dacia a fost un izvor de ordine şi propăşire.”
  • „Viteazul priveşte pericolul, cutezătorul îl caută, nebunul nu-l vede.” >>>>
Published in: on Mai 24, 2008 at 7:19 pm  Lasă un comentariu  

TITU MAIORESCU – Aforisme

Între un diamant şi o grămadă de • pietriş cui i-ar fi alegerea grea? Aşa, între aprobarea unui om cuminte şi aplauzele zgomotoase ale mulţimii.

Neputându-se modifica oamenii după • preceptele morale ale religiunii, s-a modificat aplicarea preceptelor după oameni.

O măsură a oamenilor şi a lucrurilor este propria lor • umbră.

Omul rău se pierde prin partea sa cea bună, omul bun – prin • partea sa cea rea.

Don Quijote credea că morile de vânt sunt uriaşi. • Oamenii de rând cred că uriaşii sunt mori de vânt.

Sălbaticii din • America schimbau aurul şi mărgăritarele pentru cioburile de sticlă din Europa. Aşa fac şi copiii, şi mulţi dintre noi rămân copii toată viaţa.

Respectul exagerat pentru întregimea cugetării împiedică acţiunea. Căci orice faptă este o verigă ruptă dintr-un lanţ infinit, şi omul activ este din capul locului condamnat la fragment.

Oare pârâul de la munte ar fi aşa de • limpede şi de voios dacă n-ar fi rece?

Fereşte-te de a da sfaturi. • Problema e prea grea şi răspunderea mare. Tu dai sfatul după natura ta. Aceasta însă rareori se potriveşte cu natura celui ce te întreabă. Altfel spui tu, altfel înţelege el. Sfătuind prudenţă, produci slăbiciune, şi unde cereai tărie se aplică violenţă. Un element străin s-a introdus în sufletul celuilalt, şi el şi-a pierdut măsura. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 7:18 pm  Lasă un comentariu  

GARABET IBRĂILEANU – Addenda la „Privind viaţa“

Nu imaginea vieţii pe care avem s-o mai trăim de-acum înainte ne inspiră groaza de moarte, ci viaţa pe care am trăit-o până acuma. Când ne gândim la moarte nu ni se răzvrăteşte fiinţa din cauza planurilor pentru viitor, ci din cauza cântecului duios al amintirilor. Toţi acei care au fost rând pe rând noi, îi purtăm în fundul sufletului nostru ca într-un mormânt. Dispariţia acestui mormânt viu, în care zac cei ce au fost noi, ne inspiră groaza de moarte. De aceea oamenii lipsiţi de sentimentul trecutului sunt mai bravi în faţa morţii.

În viaţă fiecare purtăm un steag pe care e scris cu litere mari: Eu!

Culmea discreţiei este să ştii să-ţi ascunzi discreţia.

Animalele casnice devin pentru unii din noi persoane, faţă cu care simţim că avem îndatoriri sociale şi morale.

Sufletele de rând dau altora tocmai contrariul de ceea ce cer de la alţii.

Realist în observaţie şi idealist în aspiraţii – este fizionomia sufletelor bine organizate.

Nu clădi pe nisip, nu clădi pe ipoteza sentimentelor altora pentru tine, bune sau rele.

Nu ofensa nici pe cea mai castă femeie purtându-te cu dânsa ca şi cum nu ar prezenta nici o primejdie pentru cinstea ta. >>>>

Published in: on Mai 24, 2008 at 6:59 pm  Lasă un comentariu