…”Nici o durere nu poate sa se asemene cu acea durere cand isi vede omul nu numai pieirea sa, ci vede deodata si pieirea unei patrii, a unei natiuni intregi mai fara nici o separare de ridicare din acea pieire. Insa din toate aceste ruine, providenta ni-a conservat inca in aceste dureri cumplite un tezaur nepretuit care nu l-au putut rapi nici sabia invingatorului, nici cruzimea tiranului ce domnea pe corpurile noastre, nici puterea fizica, nici politica infernala,- un razaur nascut cu noi, de la sanii mamei noastre, dulce ca sarutarile maicutelor cand ne aplecau la sanul lor, tezaur mai scump decat viata, tezaur care de l-am pierdutm de l-am pierde, de vom suferi vreodata ca cineva cu puterea, sau cu momele sa ni-l rapeasca din mainele noastre, – atunci mai bine sa ne inghita pamantul de vii, sa ne adunam la parintii nostri cu acea mangaiere ca n-am tradat cea mai scumpa ereditate fara de care n-am fi demni de a ne mai numii fii lor : limba romaneasca”
Brasov, 1861
